Excursie Cetatea Sorocii 2017
In ziua de 10 iunie o echipa de copii- beneficiari ai Centrului de zi ,,Bethania", a pornit dis de dimineata spre aventura cu multa sete de a cunoaste locuri noi, de a afla mai multe despre istoria patriei.
Drumul lung dar vesel, copii nerabdatori.
Primul obiect vizitat a fost Luminarea Recunostintei, un monument national impresionant si un loc sfintit, in care contemplam Creatia Divina, maretia si frumusetea naturii.
Ideea de a ridica acest monument ii apartine renumitului clasic al literaturii moldovenesti, Ion Druta care a lansat-o acum 15 ani. Insa proiectul in cauza a fost realizat si inaugurat abia la 27 martie 2004.
Gratie tuturor celor ce-au participat cu truda, cu credinta, cu banul la
faurirea acestui monument, pe care scriitorul a numit-o „Lumanarea
Recunostintei”, pot fi ridicate astazi cele sase sute de trepte ce urca
de la apele Nistrului pana in piscul unui deal de la Soroca, in varful
caruia isi face aparitia o capela in forma de lumanare de 29,5 m, lumina
careia pe timp de noapte strabate pana in Otaci si Camenca.
Urmatorul popas a fost Cetatea Soroca este o cetate moldovenească din secolul al XV-lea, clădită din lemn de Ștefan cel Mare, în fața vadului peste Nistru, și reconstruită în piatră sub Petru Rareș, la mijlocul secolului al XVI-lea.
am fost placut surprinsi de frumusetea Cetatii, maretia si duritatea acesteia in timp.
Cetatea are o formă circulară cu diametrul curţii interioare de 30,5 m,
cu 5 turnuri, 4 circulare şi unul prizmatic cu pasajul de intrare, toate
amplasate la distanţe egale. Zidurile incintei, de 3,05 m grosime în
toate elementele sale, au o înălţime de 21 m, cu o evazare sub formă de
talos la nivelul solului, adîncite cu încă 7 m în platou pînă la stratul
cu rocă dură. Partea superioară a cetăţii, dominată de turnurile ce se
ridicau deasupra curtinelor cu 4 m, este înzestrată cu creneluri. În
interiorul cetăţii trei rînduri de galerii de lemn, susţinute pe grinzi
în consolă, erau destinate apărătorilor cetăţii. În cetate se intra prin
turnul prizmatic orientat spre Nistru, străbătut la primul nivel de un
pasaj secţionat prin construirea a două porţi masive, precedate de o
hersă. Sub pasaj se aflau două „capcane” subterane. Deasupra intrării se
află capela cetăţii cu intrarea de pe prima galerie. Avea un portal în
arc ogival cu chenare din baghete în spiritul goticului moldovenesc.
Intrările în încăperile din turnuri aveau loc de pe galeriile de lemn,
legate între ele prin scări exterioare. Pe drumul de strajă, amenajat pe
lîngă crenelurile curtinelor, parţial pe grosimea lor, era depozitat
inventarul de apărare. În centrul cetăţii era săpată o fîntînă.
Pe malul drept, pe malul stâng –
Livezi înfloritoare.
Bătrânul Nistru curge lin
La vale către mare.
Nu are valuri înspumate,
Ca un bătrân ce este,
Domol şopteşte ani la rând
A neamului poveste.
Apleacă-ncet urechea ta
Spre murmurul de apă,
Ascultă doina strămoşească,
Ce-n mal de piatră sapă.
De-i malul drept, de-i malul stâng,
Aceeaşi doină sună.
În nopţi adânci şi liniştite,
Acelaşi clar de lună.
Manastirea este situată la circa 5 km de Cosăuți,
în apropierea locului numit “la Pristol”. Aici, în urmă cu 170 de ani
s-a aflat o mănăstire de călugări cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”,
întemeiata în anul 1729 de doi călugări, Pavel și Gavriil. Mănăstirea a
decăzut, astfel încît în anul 1833, a fost închisă. Averea, precum și
arhiva ei au fost transmise mănăstirii Călărășeuca. La începutul
secolului al XX-lea vechea mănăstire a fost distrusă de un cutremur şi
de alunecări de teren, s-a păstrat numai o parte a cimitirului
mănăstiresc. Pe locul bisericii a rămas un mic paraclis, unde pelerinii
aprind lumînări și se închină. Alături de mănăstire se află un pavilion
cu un izvor de apă minerală.
Excursia a fost reusita pentru ca locurile vizitate vor ramane inca mult timp in memoria noastra.